Menu

De la vis spre împlinire

Renunță la tot ceea ce nu-ți face bine.

În ultimii ani, mi-am trăit multe zile simțindu-mă extenuată și deprimată din cauza muncii pe care o exercitam. Când locuiam în Suedia, am lucrat în curățenie pentru o perioadă îndelungată. Ultimul job a fost la un hotel. Acesta presupunea ca în șase-șapte ore să curăț cam 20-25 de camere. În opt ore numărul era de 30-35. Aveam la dispoziție 20 de minute pentru fiecare cameră liberă, și 10 minute pentru cea în care persoanele mai rămâneau o zi în plus. Mă bucurăm atunci când agățau pe ușă semnul “do not disturb” sau spuneau că nu aveau nevoie de curățenie. Era o cameră în minus pentru mine.

Îmbrăcată într-un tricou vișiniu și niște pantaloni gri, largi și lungi, pe care trebuia să-i întorc jos fiindcă îi călcăm în picioare, alergam dintr-o cameră în alta ca să termin în timp. Că dacă nu, trebuia să rămân în plus din timpul meu, așa cum s-a întâmplat de câteva ori. Numai eu știu de câte ori am plâns în timp ce spălam toalete. Sau cum continuam să muncesc deși mă durea ceva și abia puteam sta în picioare. Sau cum eram atât de obosită încât simțeam, literalmente, că nu mai pot nici să pun lenjeria pe pat sau să ridic o pernă. Responsabila care controla din când în când după mine, găsea mereu ceva care nu era în regulă: “Ioana, totul e bine, dar uite, a rămas praf în colțul acesta.”
Și am rezistat. Poate că am greșit fiindcă am lucrat un an acolo și nu am renunțat când am simțit că nu mai pot. Însă mă gândeam: “și cum îmi voi plăti cheltuielile?”, “dacă nu găsesc ceva mai bun după?” Când îmi propuneam să renunț la munca aceasta, gândurile îmi inundau mintea și nu-mi făceam curaj să pun stop.
Ziua în care mi-am dat demisia a fost una fericită, în care m-am simțit liberă. Și atunci mi-am spus că niciodată nu voi mai sta/munci într-un loc în care nu mă simt bine.
Nu mă plâng. O parte a fost alegerea mea, cealaltă faptul că eram constrânsă de circumstanțe. Însă experiența aceasta m-a învățat câteva lecții utile. Ah, și să nu las mizerie înainte de a pleca dintr-o cameră de hotel și să-mi scot lenjeria murdară, pentru a ușura munca persoanei care va trebui să strângă în urma mea.

M-am întors în România, am început facultatea. În ultimele două luni am lucrat la un call-center. De fiecare dată după ce ieșeam de acolo, aveam dureri de cap și mă simțeam foarte tristă. Sunt genul de om care se implică, încă nu știu cum să fiu nepăsătoare și deseori preiau energia persoanei cu care interacționez. Să vorbești într-o zi cu 60 de persoane, dintre care o parte sunt nervoși, țipă și își descarcă oful pe tine, nu-i tocmai cel mai frumos mod de a-ți petrece timpul.
Astăzi a fost prima zi în care am ieșit din clădirea aceea zâmbind. Ce voi face în continuare? Nu știu, probabil voi începe curând să lucrez altundeva. Însă cel mai important este că mă simt liberă. Pentru celelalte lucruri apar soluții.

Îndemnul meu pentru voi este ca în viață, să faceți ceea ce vă place. Să vă înconjurați cu oameni care vă fac bine. Să nu păstrați în suflet pe cei care vă provoacă tristețe. Orice experiență este bună, orice om poate fi o lecție. Dar vă rog, nu le transformați în “de-o viață”. Nu stați în locuri care nu vă priesc. Nu permiteți ca cineva să vă fure pacea și bucuria. Îndrăzniți să faceți mai mult, să credeți în visurile voastre și să trăiți frumos. Meritați tot ce e mai bun.

Lasă un răspuns