Menu

De la vis spre împlinire

E noapte. Văd prin credință…

E noapte. Liniște. Ceva mă apasă. Poate că-s gândurile pe care le aud mai clar acum.
Mă gândesc la viață, la oameni, la relații și inimi frânte, la Dumnezeu. Mă întreb dacă minunile chiar se întâmplă, dacă iubirea chiar poate produce schimbări în cineva, dacă lucrurile care vin din mâna Lui se aștern în ordine fără să le forțezi. Ce mai este frumos și pur într-o societate plină de oameni care se scaldă în ape murdare? Ce mai e drept într-o societate nedreaptă?

Bineînțeles că toate credințele mele par rupte din basme, fiindcă realitatea arată cu totul altfel. Povești grele, finaluri triste, inimi rupte, oameni infideli, așteptarea se întâmplă rar, dragostea înțeleasă greșit, iubirea cade.
Nu e ceea ce simt eu. Rămân cu imagini despre bine și frumos, cu visuri spre care țintesc, cu principii și valori diferite de restul lumii, dar toate în inima mea. Foarte rar în jurul meu.

Uneori, cu lacrimi în ochi, îmi spun că n-are niciun sens. Că poate cer prea mult. Dar în adâncul sufletului meu, știu că nu pot renunța la credința mea. Știu cine sunt. Știu ce vreau, ce merit. Știu în mâna cui se află viața mea.
Și atunci, mă rog ca El să-mi țină inima în palma Lui. Căci eu tare ușor risc să o pierd prin ceea ce fac, ceea ce spun, ceea ce se petrece. Sunt suflet, pun suflet. Dar încă învăț că nu trebuie oriunde, nu oricând și nu oricui.

E noapte. Văd prin credință…

Lasă un răspuns