Menu

De la vis spre împlinire

Scrisoare.

Tu ești lumină. E primul lucru pe care vreau să îl știi, pentru că indiferent de locul în care te afli, de întunericul din jurul tău sau pe care îl simți înlăuntrul tău uneori, tu ești lumină. Provii din lumină, din Dumnezeu, deci nu ai cum să fii altceva. Lumina nu înseamnă perfecțiune, ci se referă la a sta față în față cu tine și a te privi in ochi. Ca într-o oglindă curată. Lumina înseamnă speranță. Lumina înseamnă putere. Amintește-ți de Soare, de intensitatea cu care atinge Pământul. Gândește-te la felul cum el rămâne prezent și nu își schimbă trăsăturile chiar dacă e noapte. El doar așteaptă să se spulbere întunericul și apoi răsare. Ești asemenea lui, și tocmai de aceea nu trebuie să te sperii de greutatea nopții, căci aceasta face parte din viață. Ba poate, soarele chiar are nevoie de o pauză atunci când oboseste. Așadar, rabdă și așteaptă în tăcere să treacă, să îți reîncarci forțele. Nu descuraja, tu rămâi în continuare lumină. Gândește-te la vremea în care te aflai în pântecele mamei tale. Încă de pe atunci, tu luminai, deși ochișorii îți erau închiși și nu vedeai decat obscuritate. Dacă ai ajuns printre oameni si poți privi tot ceea ce te înconjoară, e pentru că ai fost destinat să fii Lumină.
În viață, lupta poate fi mai grea decât ți-ai imaginat, însă tu, fiind învăluit în lumină, vei birui întunericul. Întotdeauna. Biruința este reală, este palpabilă. Iar tu ești o dovadă vie.

Ai fost creat înntr-un mod miraculos, de care doar Dumnezeu a fost capabil. Ceea ce a făcut El este imposibil de conceput de mintea umană, și totuși, uită-te la tine și privește faptul împlinit. Și atunci, spune-mi, ce ar fi imposibil pentru tine? Nu îți fie teamă să ceri și să îți dorești lucruri mari, să crezi în vindecări și în schimbări uriașe, fiindca totul, absolut totul, este posibil în numele Lui. Încă nu te opri, drumul tău este abia la inceput. Multe mai trebuie să se întâmple și multe ți se vor ivi în cale, bune si rele. Ceea ce tu trebuie să știi este că poți orice. Nu ești definit de neputințele trecutului și de evenimentele care te-au modelat în omul care astăzi esti. Asta nu e varianta ta finală. Fiecare cărămidă care a fost pusă îți va servi cumva, însă acum e timpul să te remodelezi, să umpli goluri, să descoperi cine ești cu adevarat.

Să nu îți dorești să fii perfect. Este de ajuns dacă ești puțin mai bun decât ieri. Și dacă nu ai putut face niciun pas înainte, bucură-te că nu ai făcut unul înapoi și nu ai devenit mai rău. Fii bun și sincer cu tine însuți. Observă-ți eforturile și meritele. Ele există, dar tu ai nevoie de curajul de a le spune pe nume și de a te aprecia pentru acestea. Valorea ta nu scade chiar dacă ești mototolit sau rupt în zeci de bucățele. Valorea ta nu constă în a fi perfect. Repet asta, fiindcă vreau să îți scoți din minte gândul că nu ești suficient de bun.

Nu îți scriu anumite chestiuni ca să te încurajez sau ca să îți intre pe o ureche și să iti iasă pe cealaltă. Îmi doresc ca tu realmente să te cunoști pe tine însuți și să devii prietenul tău cel mai bun. Îmi doresc să îți iubești viața și să îți vindeci rănile de trecut. Îmi doresc să ierți. Să te ierți. Să fii în regulă cu faptul că uneori eșuezi. Să îți dai voie a simți tristețea, bucuria sau furia. De ce să-ți trăiești viața fugind de tine? De ce, dacă ceea ce ți se întâmplă sau nu, pornește dinspre tine? Nu mai fugi după oameni, după plăceri temporare, după lucruri materiale si diplome. Nu le subestimez importanța și nu îți spun să renunți la ceva anume, ci vreau să îți amintesc că pe primul loc ești tu. Și Dumnezeu. Contează să te cunoști, să (te) iubesti, să trăiești mulțumit, să îți descoperi darul, să pui accent pe omul de dinăuntru. Restul sunt efemere și nu te ajută într-o masură prea mare.

Nu renunța atunci când îți este greu, nu te da batut la primul gând negativ și nu pleca după primul eșec. Drumul transfigurării este unul anevoios, însă amintește-ți mereu unde vrei să ajungi și cât de semnificant este să crești. Curăță ale tale răni chiar dacă te doare. Plângi atât cât ai nevoie să plangi. Nu fugi de singurătate. Rămâi cu tine, și într-o zi vei realiza cât de valoros a fost timpul acela în care te rugai și aveai curajul să îți asculți vocea sufletului și a gândurilor tale, să înfrunți monștrii și să lupți cu ei.

Să nu depinzi de nimeni, de părinții tăi, de soțul sau de soția ta, de prieteni. În viață, poți sa depinzi doar de Dumnezeu, căci El este singurul care va fi prezent până la ultima ta suflare. El este urechea care ascultă plânsul tău, mâna care mângâie și șterge lacrimile tale. În El poți să te încrezi până la capat.

Comments

Mădălina spune:

Ioana, am vrut sa ti scriu pe facebook-ul personal dar am zis ca parca e mai bine sa o fac aici.
Ieri, 21.03.2018 am avut o zi bună din toate punctele de vedere. Cand m-am trezit am citit articolul ăsta si am simțit că efectiv imi era destinat mie, si tin sa ti spun MULȚUMESC! E ceva ce aveam nevoie. Te pup

Lasă un răspuns la Mădălina Anulează răspunsul