Menu

De la vis spre împlinire

Mi-aș dori să-ți spun că viața nu-i o luptă…

 

Mi-aș dori să îți spun că viața nu-i o luptă. Că nu o să dai din mâini și din picioare ca sa te menții la suprafață. Să supraviețuiești.
Mi-aș dori să îți spun că nu o să cazi și că nu o să te doară. Dar o să te doară îngrozitor de tare și nu o să știi cum să te mai ridici.
Mi-aș dori să-ți spun că inima ta nu o sa se frângă și că nu o să simți cum te împrăștii în zeci de bucățele. Dar chiar asta se întâmplă. Și va fi greu, și o să simți că nu vei mai fi niciodată întreg.
Te-aș păcăli spunându-ți că singurătatea îți va fi străină.  Vor fi clipe în care te vei simți cumplit de singur, și n-ai să poți fugi nicăieri ca să te salvezi pe tine de tine.
Oamenii te vor dezamăgi. Dumnezeu nu-ți va răspunde atunci când sufletul tău urlă. Nevoile tale nu vor fi satisfăcute atunci când pocnești din degete.

Așa arată viața. Și vrei, nu vrei, cu lacrimi în ochi sau cu inima în genunchi, trebuie să respiri. Să respiri atunci când te doare, când plângi până la epuizare, când e tăcere în Cer…
Și totul își continuă mersul, iar tu nu te poți opri. Chiar dacă nu mai poți. Chiar dacă ai vrea ca totul să ia sfârșit.
Și mergi, și respiri. Așa cum poți…

Lasă un răspuns