Menu

De la vis spre împlinire

Am plâns…

Am plâns întrebări la care n-am găsit răspuns, și răspunsuri care n-au fost în acord cu așteptările mele.

Am plâns doruri nerostite și goluri neumplute.

Am plâns eșecuri și dezamăgiri.

Am plâns o inimă care se rupea și îmi dădea senzația că rămân fără aer.

Am plâns singurătate.

Am plâns temeri. 

Am plâns în nopțile târzii și în zilele aglomerate, când ochii nu se mai puteau abține până vor fi nevăzuți.

Am plâns simțindu-mă fără niciun sens, gândindu-mă că nu sunt suficient de bună, de frumoasă, de inteligentă.

Am plâns în hohote, când în suflet îmi era furtună, și am plâns și cu zâmbetul pe buze, de parcă ar fi plouat cu soare.

Am plâns neîmpliniri de visuri, speranțe moarte și o credință stinsă. 

Am plâns când am căzut. Aproape de fiecare dată. Și am plâns când mergeam, dar pașii îmi erau grei și obosiți.  

Am plâns sfârșituri.

Știi cât de amare-s lacrimile atunci când nu mai crezi în bine? Dar alea când îți spun că e mai bine să renunți? 

Am plâns nori gri adunați pe cerul sufletului meu. Căci cum să îi înlătur altfel?

Am plâns… fiindcă doar așa mi-am curățat drumul. Fiindcă doar așa am înaintat…

Lasă un răspuns