Menu

De la vis spre împlinire

Arta de a-ți folosi inima frântă.

Pe tine ce te-a frânt în viață? O copilărie dureroasă? Depresia? Părinții? Lipsurile? O iubire neîmpărtășită? În mâna cărui om ți-ai pus inima și n-a avut grijă de ea? Spune-mi, ce te-a făcut să cazi pe genunchi și să spui că nu mai poți continua? Ai vrut să pui și tu punct vieții în clipele alea? Ai simțit ca s-a scurs toată viața din tine, și că tot ce ți-a mai rămas e aerul? Că respiri în negru?

Când viața te-a făcut bucăți, a uitat să-ți spună că ți-a dat și prilejul de a deveni artist. Că vei învăța să te construiești, înfruntând durerea și oboseala. Poate că dacă ți-ar fi menționat cât de puternic vei deveni, ai fi avut mai mult curaj să pășești înainte.

Nu ți-a spus câte lecții aveai să înveți în urma zdrobirii, nu-i așa? Îți spun eu. Când inima ți s-a descompus și lacrimile curgeau fără încetare, învățai. Învățai să picuri bunătate în jurul tău. Să te pui în papucii aproapelui și să-l înțelegi. Să fii milos. Să nu pui preț pe tot ce e material și efemer, ci pe ceea ce se află în sufletul și în cugetul omului. Să te bucuri de lucruri mărunte. Să ajuți. Să-l cauți pe Dumnezeu și să-l găsești. Să nu fii superficial. Și lista continuă…

Uite, vezi câte poți? Vezi câte știi? A fost nevoie ca viața să te frângă, ca tu să înveți arta de îți folosi inima-ți ruptă. De a oferi din tine tot ce este mai bun…

Lasă un răspuns