Menu

De la vis spre împlinire

Două și zece minute. Insomnie

Este ora două și zece minute, noapte și o liniște deplină. Nu aud decât stropii de ploaie lovindu-se de fereastra mea. De câteva ore plouă neîncetat. Ar fi trebuit să dorm la ora asta, dar insomnia m-a vizitat din nou. Nu știu cum se întâmplă, dar vine tocmai în momentele în care oboseala mea este la limită. Să o consider o binecuvântare pentru simplul fapt că acum am timp să mă încarc din nou? Nu mai știu ce să cred…

Astăzi, m-am întrebat la un moment dat dacă nu cumva visez prea mult și am așteptări prea înalte. M-am îndoit de Dumnezeu. Da, merg prin credință, dar la un anumit punct, încep să-mi pierd răbdarea și nu mai știu să cred. L-am întrebat dacă a uitat de mine. Ba chiar am pus la îndoială existența unui Dumnezeu căruia îi pasă și lucrează într-un mod minunat. Nu știu cum reacționează alții, însă eu așa sunt când obosesc.

“Nu te-ai săturat să-i încurajezi pe alții, când ție nu ți se întâmplă minunea?” A răsunat întrebarea asta în mintea mea, iar eu n-am știut ce să răspund. De ce primim astfel de întrebări când suntem doborâți, când nu mai putem vedea lucrurile clar?
Nu mi-am amintit de Dumnezeul care mi-a răspuns la alte rugăciuni, care mi-a dat pace în mijlocul furtunii, care m-a condus atunci când îmi pierdusem direcția și mi-a împlinit visul de a atinge un alt suflet. Nu, am uitat complet, doar pentru că El încă tace în anumite privințe.

Am două visuri mari, pe care le-am aflat abia după ce L-am cunoscut pe El. Și-mi par imposibile, câteodată. Când se întâmplă așa, vreau să mă descotorosesc de ele. Am greșit atunci când mi-am pus visurile mai presus de Dumnezeu, fiindcă dacă nu ar fi fost El, eu nu le-aș fi descoperit. Și culmea, mi-am amintit de ele, dar am uitat de El…

M-am împiedicat din nou de mine. De grijile și temerile mele. De greșeli. De ziua de mâine, care încă nu a ajuns. Să mă ierți, Doamne, și să mă iert.

Încă plouă. Se apropie ora trei. Eu am căzut, m-am ridicat și am decis să mai fac un pas. Prin credință…

Comments

Doina Barariu spune:

Domnul Isus sa te binecuvibteze si sa te tina an palmele Lui ramai acolo nimeni nu te poate smulge din palmele Sale perforate pentru tine pentru mine a suferit fie binecuvantat an veci multa pace si credinta !!!!

Lasă un răspuns