Menu

De la vis spre împlinire

Ce am învățat de la tata.

Am tot văzut în ultima vreme articole ale fetelor care aveau un mesaj de mulțumire către tații lor. Un mesaj în care erau recunoscătoare pentru ce au învățat de la ei. Atașat de o fotografie bună de pus în ramă.
Eu nu am avut un tată în adevăratul sens al cuvântului. Eu nu știu ce înseamnă o îmbrățișare, și ca să fiu sinceră, nici nu o vreau. Eu nu am auzit niciodată un “te iubesc” din partea lui. Eu habar nu am ce înseamnă să ai susținerea unui tată. Eu sunt convinsă că spre altar mă va conduce unul dintre frații mei, și nu el.

Am început să scormonesc printre gânduri. Bun, dacă nu am învățat nimic de el, oare nu am rămas cu nimic datorită absenței lui? Știți că-mi place să caut partea bună din orice rău și să folosesc totul cu un scop, fiindcă asta ar face și Dumnezeu. Așadar…

De la tata am învățat că viața e un câmp de luptă. Și ori lupți ca să supraviețuiești, ori mori. Iar atunci când pierzi, te ridici și îți continui drumul. Când ești învins, cauți firimitura de putere și începi să te pui pe picioare din nou. A avut grijă să înțeleg asta de la o vârstă foarte fragedă, prin toate actele de violență manifestate în interiorul căminului nostru.

De la tata am învățat ce înseamnă să nu fii dorit. Să ți se spună cuvinte urâte, grele, lipsite de dragoste. Până la urmă, nu asta primim în viață măcar din când în când? Eh, eu am avut prima lecție…acasă.

De la tata am învățat cum arată iubirea. Exact opusul a ceea ce el făcea. Datorită întunericului creat de el, am învățat să caut Lumina.

Tot el mi-a arătat că începuturile în viață sunt grele. Dar că la un moment dat, te poți opri și poți schimba macazul. Și acum știu că ceea ce contează e sfârșitul.

M-a mai învățat că orice legătură în viață, indiferent despre cine e vorba, poate fi ruptă dacă îți dăunează. Nu ești dator să păstrezi în viața ta pe nimeni. Fii suficient de bun încât să ierți, dar suficient de înțelept ca să elimini oamenii care nu merită să facă parte din viața ta.

De la tata am aflat că unii bărbați sunt răi, abuzivi, mincinoși, perverși șamd. Prin exemplul lui, am înțeles că ori mă căsătoresc din dragoste, alegând un om bun și iubitor, ori deloc. Am învățat ce fel de tată aș vrea pentru copilul meu.

Am mai învățat că oamenii pleacă. Abandonează. Sunt nepăsători. Nu au scrupule. Înșeală. Lovesc.

Dar nu, nu cred că toți sunt așa…

Și dacă văd lucrurile altfel sau transform rănile în lecții e doar din cauză că mai presus de tatăl pământesc, am descoperit că există unul ceresc. Și asta e o lecție prețioasă.

Lasă un răspuns