Menu

De la vis spre împlinire

Îmi aștept viitorul soț pentru că…

În seara asta mi-a spus o cititoare că îi plac articolele în care scriu despre viitorul soț, așa că m-am gândit să mai adaug unul. Am vrut inițial să-i scriu lui, însă astăzi nu este una din acele zile în care dorul să fie atât de accentuat încât emoțiile să curgă pe hârtie. Așadar, îmi doresc să enunț câteva gânduri despre așteptare, despre importanța acesteia, despre promisiunea lui Dumnezeu.

Trăim într-o lume în care totul trebuie să se întâmple cât mai repede posibil. Nu avem răbdare, nu știm să așteptăm, preferăm să împlinim dorința de pe moment în defavoarea luării unei decizii înțelepte și de viitor. Ne presează vârsta, lumea și propriile nevoi care cer a fi împlinite. Mesajul de „bună dimineața”, îmbrățișările lungi, simplul fapt de a ști că nu ești singur și îți poți împărți viața cu cineva. Și e normal, fiindcă atunci când calea ta duce spre căsătorie, înăuntrul tău se află un gol ce poate fi umplut doar când apare el… Dar toate astea nu ar trebui să ne grăbească.

Nu sunt pe principiul căutării. Adică eu cred că la timpul potrivit, Dumnezeu vă intersectează cărările și totul va curge de la sine. Fără să forțați ceva, fără să alergați unul după celălalt, fără să luptați. Lipsa răbdării te poartă pe drumul căutării. Vrei să îl găsești și riști să accepți pe oricine, să stai în relații care nu te fac felicită și să pierzi bucăți din inimă.

Poate că exagerez, dar mă gândesc…cum ar fi dacă viitorul meu soț m-ar vedea în brațele altcuiva acum? E adevărat, încă nu-l cunosc, dar din respect și iubire pentru el, vreau să păstrez chestiile astea pentru el. Vreau să mă comport de parcă ar fi și el de față. Independent dacă el face asta acum sau nu. Și nu spus că am făcut-o mereu, dar…încerc.

Mi-am pus întrebarea: dar dacă Dumnezeu ar alege pe cineva care nu-mi place? E una dintre temerile mele ce se manifestă când întâlnesc vreun „el” care mă abordează, dar am sentimentul și convingerea că nu e el alesul. Și mi-am amintit apoi că El mă cunoaște mai bine decât oricine, știe ce așteptări și dorințe am, știe cu ce fel de om mi-aș împarți restul vieții. I-am spus. Dar nu e vorba doar de asta, că poți întâlni omul „perfect” și potrivit pentru tine, însă dacă nu e și o iubire din Dumnezeu între voi…

Da, cred că dacă îți dorești ceva mai mult decât vezi în jur, e nevoie să realizezi că sunt Mâini care lucrează lucruri mărețe, ce par imposibile de făcut de noi, oamenii. Nu căsnicii perfecte și nu oameni perfecți, ci care au ceva aparte, un ingredient în plus pe care nu-l găsești pe piață.

Cred că e important să aștepți și că roadele vor fi pe măsură. Că Dumnezeu nu te va dezamăgi. Nu știu de ce la unii durează mai mult decât la alții. Nici eu nu știu încă de ce aștept de ani de zile, și uneori îmi pare că prințul meu s-a rătăcit. De fapt, poate că și eu m-am rătăcit. Sau mai trebuie să cresc. Habar nu am, dar cred că planul lui Dumnezeu este mai mare decât graba sau nevoia mea din momentul de față.

Dacă sunteți deja pe acest drum al așteptării, să nu renunțați. Dacă nu sunteți încă, să nu vă fie teamă de alegerea asta. E una înțeleaptă, zic eu. Și se merită. Voi reveni într-o zi, pe acest blog, și vă voi povesti din proprie experiență.

Așteptați, fete dragi. Păstrați-vă puritatea și nu vă coborâți standardele de dragul unei companii. Eu îmi aștept viitorul soț, îmi aștept minunea. 🙂

Grijă de suflet!

Comments

dionisie spune:

„Sus să avem inimile!”

Lasă un răspuns