Menu

De la vis spre împlinire

M-am scufundat.

M-am scufundat, și nu știu să înot, însă prin cuvintele scrise reușesc să mai respir pentru câteva minute sub apă. Probabil că ar trebui să descriu cum este aici, nu? Deși cei mai mulți dintre voi o știți, ați trăit pe propria piele…

Ei bine, când ajungi în locul acesta, nu vezi pe nimeni și conștientizezi cât de singur ești de fapt. Că până la urmă, cine s-ar scufunda în ape adânci ca să te caute? Cine ar fi dispus să te salveze, riscandu-și viața, pentru a te ridica la suprafață? Da, înăuntrul mărilor realizezi mai mult ca niciodată că ești singur și că doar de tine depinde viața ta. Dacă tu nu lupți, nimeni nu o va face în locul tău.

Tot aici, trăiești cel mai puternic sentiment de frică. Ce se va întâmpla? Ești între viață și moarte. Și culmea, ambele îți provoacă teamă…

Nu ai habar care e distanța până la suprafață, nici cât de mult te-ai depărtat de bine. Și speri, da, speri. Că mai e puțin până vei respira aer curat. Deși, să fim sinceri, simți total contrariul, ai impresia că te apropii de fundul mării.

Sub apă plângi. Și nu-ți dai nici tu seama că-s lacrimi toate gândurile și dorințele sufletului…

Însă tot aici, înveți să respiri printr-o rugăciune. Înveți să supraviețuiești. Înveți că poți.  Că de pe țărm, toți suntem puternici și credincioși. Eh, adevărul este că în apă, cei mai mulți picăm testul, dar învățam lecții valoroase în uma rezultatului.

Da, m-am scufundat…și nu știu să înot. Nu știu cum să mă ridic la suprafață și nu îmi întinde niciun om o mână de ajutor. Dar e în regulă. Chiar dacă acum nu-L văd, știu că pe aici, pe undeva, este Dumnezeu…

Lasă un răspuns