Menu

De la vis spre împlinire

Rămâi cu bine, fost locuitor al inimii mele.

Voia noastră nu coincide mereu cu cea a lui Dumnezeu. Unii oameni sunt doar trecători, chiar dacă e dureros să acceptăm asta. O scrisoare de la ea către el, un trecător pe care l-a primit în suflet, sperând că ar putea fi el cel pe care îl aștepta. Șederea lui a cauzat durere, plecarea a fost eliberarea ei. Dovadă că sunt sfârșituri ce aduc binecuvântări, și de aceea, ele nu trebuie să ne sperie. Fără frică, e nevoie să le dăm drumul…

„Am scris mult pentru tine, despre tine sau cu gândul la tine. Deseori, sau mai bine spus, de-a lungul vremii în care te-am purtat în suflet. Te priveam, și mă gândeam că nu mai există nimeni pe lumea aceasta cu un zâmbet la fel de frumos ca al tău. Nu mi-a fost greu să simt că lumea se cutremură sub mine atunci când erai în preajma mea. Greu îmi era să-mi controlez sentimentele. Aproape imposibil.

Am așteptat. Sau mai bine spus, te-am așteptat, fără să am un răspuns din partea lui Dumnezeu în privința ta. Așteptam, dar într-un fel…nu voiam un alt răspuns decât „da”. Și mare mi-a fost durerea atunci când am înțeles că nu erai alesul meu…
Poate că dacă înțelegeam mai curând, povestea era încheiată cu mult timp în urmă, însă eu mă agățam de orice speranță. Poate că așa trebuia să fie.

Dacă aș putea da timpul înapoi, n-aș mai vărsa atâtea lacrimi și nu m-aș mai amăgi cu false iluzii. Nu-mi place să recunosc asta, dar de cele mai multe ori, suferința îmi era cauzată…tocmai de mine. Și da, probabil și pentru că îmi locuiai în suflet, iar eu nu reușeam să te scot nicicum.

S-a întâmplat exact atunci când a îngăduit Dumnezeu. Cu ajutorul lui, ți-am împachetat lucrurile și te-am dat afară. Acum sunt bine. Nu sunt supărată că nu ai simțit la fel. Încă nu știu de ce a fost așa, dar dacă voia lui Dumnezeu a fost să nu fii tu, atunci o accept. Și repet, chiar sunt mai bine decât mă așteptam. Nu regret nicio rugăciune pe care am rostit-o pentru tine. Încă sper că într-un anumit punct al vieții tale, rugăciunile mele vor avea efect și te vei întâlni cu El. Nu pentru mine, nu pentru altcineva, ci pentru tine…

Îmi doresc să cred că întâlnirea noastră nu a fost întâmplătoare. Că și tu ai avut ceva de învățat de la mine, că și eu am avut de învățat de la tine. Poate peste ani vom sta din nou față în față. Fără emoții, ca doi simpli prieteni…Și vom avea ocazia să lămurim și să ne amuzăm pe seama a ceea ce a fost acum. Nu am apucat să ne luăm rămas-bun și nici să te îmbrățișez înainte să plec, dar așa se întâmplă când lucrurile nu au început clar. Nici sfârșitul nu mai contează.

Acum știu că vindecarea e posibilă. Că dacă un om e doar un trecător în viața ta, îți va trece și ție, la un moment dat, de el.
La tine am lăsat multe frânturi din inima mea, însă cumva, mi le-am recuperat. Și de data asta, L-am rugat pe Dumnezeu să mă îndrăgostesc doar de viitorul meu soț. Datorie ție, am învățat să o protejez puțin mai bine, sau măcar încerc. Că nu-i de ajuns un zâmbet ca să deschid ușa.
Cine știe, poate că trebuia să aștept omul nepotrivit, ca să știu cum să-l recunosc pe cel ales.

Am înțeles că atunci când te intersectezi cu „omul tău”, nu vei încerca să-l scoți din suflet. Că îți va aduce mai multe zâmbete decât lacrimi. Că te va recunoaște, că îți va proteja inima. Că îți va spune clar intențiile sale. Că pentru el, vei fi suficient de.

Poate ar mai fi multe de spus, dar nu mai este cazul să aștern sute de cuvinte. Rămâi cu bine, fost locuitor al inimii mele.”

Lasă un răspuns