Menu

De la vis spre împlinire

Noapte, de ce nu-mi ești bună?

Noapte, ce vrei de la mine? Iar încerci să-mi pui greutăți pe suflet, de simt că mă sufoc? Bine că am învățat să respir prin cuvântul scris, că altfel m-ai fi distrus cu multă vreme în urmă…

Ce vrei să-mi spui? Te aud, e liniște. Îndrăznește. Taci, așa cum o faci de fiecare dată. Și când începi să vorbești, îmi spui numai minciuni. Vrei să mă dori? Să-mi spui că trebuie să mă îngrijorez, sau că viața trebuie să mă întristeze, sau să-mi induci starea de frică? De ce nu-mi ești bună, noapte?

Noroc că nu mai doresc să-ți ascult prostiile. Că nu te mai cred. Noaptea asta vreau să-mi număr binecuvântările. Noaptea asta vreau să cred că o să fie bine. Noaptea asta vreau să respir, așa că scriu, numai ca să-ți arăt că sunt mai puternică decât tine.

Da, poate nu am să fac zi din tine niciodată, iar noi ne vom mai întâlni pentru multă vreme pe la orele acestea. Nu mai sunt copil, n-am să mai fug de întunericul pe care îl aduci. Învăț să strălucesc pe cerul tău…

Lasă un răspuns