Menu

De la vis spre împlinire

Doamne, ce i-am făcut sufletului meu?

Nu mai pot să alerg. Am obosit. Și știți, oboseala cea mai puternică e a sufletului. L-am alergat prin zeci de griji, care de fapt nu aveau niciun temei. L-am îndrumat să fugă după stresul de zi cu zi, neștiind cât rău îi fac sufletului meu. L-am forțat să fugă prin iluzii și rău a fost rănit. S-a înțepat în întrebări doar de dragul de a-mi aduce mie răspunsuri. Și n-a găsit…

Doamne, ce i-am făcut sufletului meu? Cum de l-am adus în starea asta, de abia mai poate să respire? Cum să-i șterg lacrimile și să-L împing din nou înainte? Acum nu mă mai crede când îi spun că totul e posibil.

Mergi tu, Doamne, la sufletul meu și spune-i să nu-i mai fie frică. Pe tine te ascultă mereu. Amintește-i că vei avea tu grijă de el și că nu-l vei dezamăgi așa cum am făcut-o eu. Dă-i Tu o fărâmă de putere, și știu că se va ridica din loc.

Salvează-mi, Doamne, sufletul, de mine…

Lasă un răspuns