Menu

De la vis spre împlinire

Astăzi…

M-am trezit cu o stare ciudată, de parcă aș fi vrut să nu se fi întâmplat. Apoi, am realizat că și ziua aceasta e o binecuvântare și am zâmbit. Mi-am amintit de diminețile acelea care începeau ca un coșmar. Atunci aveam toate motivele să mă simt rău, dar acum? Acum aveam motive de mulțumire…

Și atunci, de ce primesc totul ca și cum mi se cuvine și nu îmi deschid ochii sufletului spre binecuvântările de zi cu zi? Știm că trebuie să mulțumim, să zâmbim, să trăim în prezent, să ne bucurăm…Însă nu-i de ajuns că știm dacă nu simțim.

Am rupt lanțuri care îmi provocau răni și mă lăsau de cele mai multe ori cu ochii în lacrimi. Le-am rupt, și dintr-o dată m-am trezit în sfârșit liberă, cu mult timp și planuri de viitor. De ce caut alte lanțuri cu care să mă leg? De ce simt că nu pot face nimic?

Doamne, poate că astăzi nu am reușit să mă simt cu adevărat binecuvântată și nu Ți-am mulțumit așa cum ar fi trebuit. Poate că nu am folosit timpul meu cu folos și m-am rătăcit din nou prin gânduri zdrobitoare. Amintește-mi Tu că mâine poate fi altfel și învață-Mă să mă bucur. Arată-mi cum pot dansa în ploaie. Amintește-mi să zâmbesc cu inima și să Îți mulțumesc pentru tot…

Lasă un răspuns