Menu

De la vis spre împlinire

Nu, nu sunt bine.

Sunt om. Asta înseamnă că simt, plâng, cad, mă doare, lupt, eșuez, mă prăbușesc. Nu sunt mereu bine și nu pot să zâmbesc, pretinzând că totul e în regulă.

Nu mă plâng și nici nu-ți cer ajutorul. Vreau doar să mă crezi atunci când spun că sunt extenuată. Nu caut scuze și nu aștept să mă înțelegi.

Nu, nu sunt fericită întotdeauna și nu merge totul ca pe roate. Nu știu cum sunt ceilalți, nici cantitatea greutăților lor, nici puterea de a le purta în spate.  E diferit la fiecare în parte, nu e nimic de comparat.

Viața nu e perfectă pentru nimeni. Viața roz e doar în impresia unora despre alții. E doar o aparență. Eu văd depresii, probleme financiare, boli, dureri, griji și altele.

Nu, nu sunt bine dacă asta vrei să știi. De sperat, încă sper. De crezut, încă cred. De așteptat, încă aștept. Dar acum nu sunt bine, și e în regulă să nu fiu. E parte din viață.

Merg înainte chiar dacă plouă. Trebuie să apară curcubeul și pe Cerul meu…

Lasă un răspuns