Menu

De la vis spre împlinire

Gânduri în miez de noapte.

Mereu te-am iubit pentru liniștea ce-o aduci după zilele lungi și zgomotoase. Când tu vii, oamenii nu mai aleargă, nu se mai luptă între ei și nu mai sunt triști. Pentru mulți, tu ești o portiță de scăpare. Măcar pentru câteva ore îi ajuți pe cei din jurul meu să uite de grjile vieții. Ești odihna mult dorită.

Dar de ceva timp, când îmi pășești pragul ușii, îmi ceri să stau de vorbă cu tine. Și uite-așa, încep să-ți povestesc despre temerile mele și împart cu tine gustul amar al regretelor. Sub lumina lunii îmi dezgolesc sufletul și mă așez înaintea ta ca la spovedanie. Nimic nu-ți pot ascunde. Îmi cunoști fiecare gând în parte dinainte să-l rostesc. Îmi vezi lacrima și înțelegi ceea ce rămâne blocat în cămăruțele sufletului.  Cu tine împărtășesc tot.

Nu știu de ce-mi trăiesc zilele în timp ce tu ești aici. Și nici de ce este totul pe dos. Poate că ai vrut și tu să te sincronizezi cu viața-mi tulburată…

Visez și eu precum toți ceilalți care dorm, doar că la mine ochii sunt deschiși. Iar aceasta mă face să cred în toate visurile mele, deși par imposibile de împlinit. Și mă sperie…

Nu-mi aduci pace. Mă obosești și-mi faci zilele mai greu de purtat în spate. Și totuși te aștept. Cât de ciudat e sentimentul acesta, nu?

Dar te iubesc oricum. Fiindcă în pofida întunericului greu de suportat, am găsit mereu acele luminițe-speranță. Stelele. În adâncul sufletului, cred că am visat întotdeauna să devin precum ele. Acum știu de ce te iubesc atât de mult și te aștept la fiecare apus de soare…pentru felul unic în care tu știi să luminezi. Mă fascinează, pur și simplu.

Acum, hai să mai bem un ceai până ne prind zorii împreună…

Lasă un răspuns