Menu

De la vis spre împlinire

Ni se spune că scopul vieții este să fim fericiți. Suntem învățați ce să facem, cum să devenim oameni de succes, cum să găsim partenerul perfect. Apoi, ne învață să gândim pozitiv, ne spun că noi suntem în control, ne vând cărți și discursuri motivaționale. Cu cât e mai mare cererea de fericire, cu atât mai multe sunt rețetele oferite pe piață. Și ghici ce? Se cumpără ca pâinea caldă…Atunci, de ce oamenii nu sunt fericiți?

Să nu mă înțelegi greșit, nu am nimic în contra materialelor care ne ajută să ne cunoaștem mai bine și să avem grijă la felul în care gândim sau împotriva oamenilor care inspiră în jur. Mi se pare, însă, că prin tot ceea ce ni se zice, suntem puși într-o continuă alergătură după tot ce e material – bani, proprietăți, diplome, și într-o continuă luptă cu noi înșine pentru a fi bine, pentru a ne simți împliniți.  Fericirea pare ceva inaccesibil. Cel puțin acum, în prezent.

Suntem învățați să le controlăm pe toate, dar cu sufletul cum rămâne? În mâinile cui este? De ce rănile inimii nu se vindecă după ce au fost pansate cu o noapte de băut sau o nouă relație? De ce e golul atât de mare înăuntrul tău dacă ești înconjurat de atâția oameni? De ce nu poți să iubești, să urăști sau să ierți la comandă?

Oare fericirea nu e tot un sentiment, ce izvorăște din același loc? De ce ne lăsăm păcăliți că trebuie să o construim? De ce așteptăm mereu să se întâmple ceva ca să putem fi fericiți? De ce nu durează? De ce oamenii se sinucid în pofida faptului că au tot ce își doresc?

Întrebările acestea m-au făcut să reflectez mult. Și în final, am ajuns la concluzia că fericirea cea mai pură, care nu e provocată de lucrurile din exterior, naște după ce îl cunoști pe Cel care a pus suflare în tine. Asta nu înseamnă că vei fi fericit mereu sau că totul îți va pica din cer, ci că sursa ta de fericire poate fi Dumnezeu. După El nu trebuie să alergi, așa cum faci când e vorba de oameni, ca să primești ceva. Nici nu trebuie să fii cineva, să ai o funcție bună sau un statut înalt în societate. Pentru Dumnezeu nu contează cum arăți pe dinafară ca să facă ceva pe dinăuntru.

Fericirea e bucurie divină primită în dar. E bucățica de Cer pe care o găsești în suflet atunci când în jurul tău e întuneric și toate merg rău. Mi-am provocat multe bucurii prin propriile forțe, dar niciuna nu se compară cu aceea pe care am avut-o după ce am plâns ore în șir, sau după ce mi-am dorit să nu mai trăiesc, sau când am simțit că sufletul mi se rupe în zeci de bucățele. Bucuria aceea a fost miracol.  Miracolul e fericire.

Nu suntem creați pentru a fi permanent fericiți, dar nici să trăim în așteptarea fericirii. Sau să o ținem în palmă doar pentru câteva clipe.

Să nu uiți că Dumnezeu e un izvor nesecat de iubire și fericire. E statornic. E mai aproape decât crezi. E o singură sursă, ce valorează mai mult decât altele o sută pe care le cauți.  Alege înțelept să fii fericit!

Lasă un răspuns