Menu

De la vis spre împlinire

Depresie, eram prea mică atunci când ai intrat în viața mea. Nu am știut cum să te numesc și nici cât rău ai să-mi faci. Am petrecut alături de tine ani de zile fără să te cunosc. Apoi, când am început să mă recunosc în papucii tăi, am încercat să pretind că nu exiști, că nu te port.

Am crezut că e vorba doar de o stare, de un gând, de un sentiment. Trecător. Dar mă mințeam. Cărămidă peste cărămidă, tu construiai ziduri în mintea mea, iar apoi eram nevoită să ascult tot ce îmi spuneai.

Depresie, acum pot să îți spun pe nume. Mi-ai furat mult timp și energie, m-ai lăsat zile întregi în pat, mi-ai spus că nu am niciun motiv să trăiesc. Mi-ai spus cele mai urâte lucruri despre mine, și m-ai facut să cred că sunt adevărate. M-ai făcut să mă îndepărtez de oameni.

Dar știi ce, depresie? De fiecare dată când îmi șopteai minciuni, Dumnezeu mă căuta ca să-mi spună adevărul. Când tu îmi spuneai că ar fi mai bine să mor, El îmi spunea că trăiesc cu un scop. Când m-ai făcut slabă, Dumnezeu mi-a dat un duh de putere.
Dacă te-aș fi ascultat, probabil că acum nu aș fi fost aici.

Depresie, îmi pare rău că exiști. Mă doare să vad cum oamenii îți cad pradă și faptul că distrugi vieți. Mă doare să aud vorbele pe care le spui tinerilor.
Tu ai putere, nu te mai subestimez. Acum știu cine și ce ești, și învăț să lupt cu tine. Caut armele potrivite. Promit că la următoarea vizită a ta, voi încerca să te dezechilibrez.

Dacă aș putea să-ți iau măcar pentru o clipă locul, aș merge la toți tinerii și le-aș spune cât de frumoși sunt, că merită și au motive să trăiască și le-aș transforma îndelunga tristețea în veșnică bucurie. Le-aș dărui energie și poftă de viață. N-aș omite pe nici măcar unul dintre ei, depresie…

Știu că nu vei uita de mine curând. Dar nici eu nu voi uita că am un Dumnezeu puternic.

Comments

Florica spune:

Numai Dumnezeu stie cita suferinta aduce aceasta boala .

Lasă un răspuns