Menu

De la vis spre împlinire

 

Tu nu știi…

Că în zilele de iarnă, ninge cu fulgi de dor

și în suflet este rece.

Că aerul pe care îl respir se așterne apăsător,

iar timpul, parcă, în loc se oprește.

 

Tu nu știi…

De diminețile în care ochii îmi cer să te vadă,

iar brațele să te înconjoare.

De insomniile înaintea cărora cad pradă,

obosită  fiind de lunga așteptare.

 

Tu nu știi…

De rugăciunile pe care le rostesc în nopțile târzii

sau de lacrimile care ating Cerul.

De luptele purtate între patru pereți

și bătaliile în care mă învinge Dorul.

 

Tu nu știi…

Că zeci de gânduri, de tine m-au întrebat

Că bucuria în tristețe au schimbat

Că am renunțat de atâtea ori să te aștept

Că mi-am dorit,  spre tine pașii să-mi îndrept.

 

Tu nu știi…

Că inima mea îți sare în palmă atunci când te vede

Că tu ești singurul pe care îl alege

Că tu îmi pictezi zâmbete pe chip și-mi pui sclipire în privire

Că nu știu să te numesc altfel decât…iubire.

 

De-ai fi știut ce însemni și tot ce simt,

De-ai fi citit ce nu puteam să îți rostesc,

De-ai fi ascultat tăcerea atunci când te privesc,

Și gândurile nespuse ce adesea, mă zdrobesc,

Ai fi auzit fiecare cuvânt ce rămâne blocat în inimă.

Și nu ai mai fi avut vreun dubiu

Că trebuie să pășești alături de mine

Spre infinit.

 

Comments

Emma spune:

Esti minunata Ioana! Mi se umple inima de bucurie si pace ori de cate ori citesc cea ce tu scrii din inima. Gandurile tale mereu sunt o incurajare si as vrea sa nu renunti la cea ce faci deoarece esti o inspiratie pentru mine si pentru alti oameni… Domnul sa te binecuvante in continuare , Sa te poarte in continuare pe aripi le sale si iti trimit un pup mare

Ioana spune:

Îți mulțumesc din suflet, Emma! Cuvintele tale mă încurajează mult! Fii binecuvântată și tu…te îmbrățișez. 🙂

Lasă un răspuns