Menu

De la vis spre împlinire

Distanța ca o binecuvântare

Cănd plângi, vezi lacrimi. Când te doare, vezi durere. Când ești obosit, nu mai poți, pur și simplu, să înaintezi. E un tunel întunecat și nu vezi luminița de la capătul lui. Și pentru că am trecut pe acolo, dă-mi voie să-ți ofer o lumânare. Nu-ți promit că o să-ți rămână aprinsă până la sfârșit, dar mă rog să te ajute a parcurge încă puțin din drumul tău..

E neplăcut să fii departe de omul pentru care simți. Și cu cât simți mai mult, cu atât durerea e mai mare. Tot ce știi e că ți-e dor și ai vrea cumva, să intervii în lucrarea Universului și să faci ceva pentru a-i face pe plac inimii tale. De ce nu a ieșit așa cum voiai tu? De ce ai sperat și ai crezut? De ce se întâmplă totul în felul acesta, iar tu pur și simplu, nu mai poți controla ceea ce simți, ceea ce vrei și propria persoană?

Te-am auzit.

Nu de puține ori mi-am dorit ca Dumnezeu să grăbească lucrurile, să dărâme distanța și să primesc acea îmbrățișare mult așteptată, să rupă tăcerea și să aud acel ”îmi pasă de tine”. Să aflu ceva, orice. Să primesc un răspuns.

Am bătut cu pumnul în masă, am spus că nu mai am răbdare, am șantajat că dacă nu mi se dă exact ce vreau în acel moment, mă supăr și nu mai vreau să ascult. Până la urmă, cât să mai cred și să aștept? Și de ce să mă doară tocmai pe mine? Dintre toți, TOCMAI EU?

Deschide ochii și șterge-ți lacrimile. Ascultă-mă. Distanța este o binecuvântare. Tăcerea e o necesitate. Despărțirea aceasta nu e întâmplătoare. Dacă ai încerca să privești totul prin ochii lui Dumnezeu, ai reuși să vezi și lucrurile nevăzute. Ai înțelege că viața nu se rezumă la aici și acum. Mai există ceva, dincolo de așteptările și durerile tale. Mai există ceva ce încă tu nu știi. Dumnezeu nu s-a întrupat în om degeaba, ci ca să știm că există mai mult decât prezent.

Mă mai asculți? Singurătatea nu-ți este o povară. Poate tu crezi că îți va fi mult prea greu să vâslești de una singură, dar de ce nu te gândești că poate, Dumnezeu te cheamă să pășești pe ape? Nu-ți fie frică! Descoperă ceea ce există înăuntrul tău. Cugetă. Investește.

Nu întreba de ce a trebuit să se întâmple așa. Întreabă ce poți face acum. Ce vei învăța? Ce vei crea? Cum te vei pregăti? Știi cine ești? Știi ce îți dorești?

Distanța de om e o binecuvântare. Știi de ce? Pentru că te apropie mai mult de Cer. Când oamenii nu mai spun nimic, începi să asculți cu adevărat.

Vreau să te las cu un ultim gând. Există un timp pentru toate. Nu fi o piedică în planul lui Dumnezeu pentru tine. E ca și cum ți-ai tăia craca de sub picioare.

Curaj!

Comments

Mara spune:

wow..100% m-am regasit. Dumnezeu vorbeste in multe feluri, asta e clar. Fii binecuvantata draga mea! Iti multumesc pentru cuvinte 🙂

Ioana spune:

Mă bucur mult! Mulțumesc pentru mesaj. Amin, și tu de asemenea! 🙂

Lasă un răspuns