Menu

De la vis spre împlinire

Sunt doar un om. Și am nevoie de Dumnezeu.

Sunt doar un om, și oricât de mult aș studia, știu că n-am să înțeleg vreodată tainele Universului și nu voi găsi răspunsuri la toate întrebările.

Pot fi puternică, dar niciodată nu voi avea puterea de a spune mării să tacă sau munților să se clatine.

Pot fi creativă, pot face descoperiri și invenții, însă din mâinile mele nu va ieși ceva asemănător creației lui Dumnezeu – omul.

Pot iubi mult, cu sacrificii, cu pasiune, cu toată ființa mea, dar niciodată nu voi putea iubi mai pur și mai frumos decat a iubit Dumnezeu lumea. Și nimeni nu mi-a dat vreun exemplu mai bun decat aceia prin care curgea iubirea din Dumnezeu.

Lumea îmi spune că nu am nevoie de un Dumnezeu, căruia să mă închin, pentru a fi un om bun. Și e foarte adevărat. Pot fi un om bun, pot avea o viață normală și liniștită, pot avea faimă și bani, un status înalt în societate și altele, însă cred că fără să pun măcar o fărâmă de Dumnezeu în ceea ce fac, tot ce construiesc se poate prăbuși peste mine. Atunci când eu nu mai pot, cine poate pentru mine?

Îndrăznesc să spun că sunt slabă, că plâng, că uneori mi se întristează sufletul, viața se tulbură și ziua de mâine nu are culoare. Sunt doar un om. O forță a Universului mă poate ajuta și un gand pozitiv poate atrage o întâmplare favorabilă, nu neg. Dar nicio energie nu mă poate încuraja mai mult decât cuvântul lui Iisus, nu poate aduce pace și bucurie într-un suflet întunecat sau să deschidă o portiță de ieșire atunci când eu le găsesc pe toate încuiate.

Pot face orice, dar eu am nevoie de Dumnezeu. De ce? Pentru că sunt un simplu om…iar El e Dumnezeu.

Lasă un răspuns